Gal. 4:19; Efes. 3:14-21; Mat. 16:18; Efes. 2:21-22; 1 Cor. 12:27
Să ne rugăm ca toți sfinții să-și deschidă întreaga ființă Domnului pentru ca El să poată realiza lucrarea centrală a lui Dumnezeu — Dumnezeu să se zidească pe Sine în Cristos în noi și să ne zidească pe noi în El pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos (Gal. 4:19; Efes. 3:14-21; Mat. 16:18; Efes. 2:21-22; 1 Cor. 12:27).
Gal. 4:19— Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii până ce va lua Hristos chip în voi!
Efes. 3:16-17, 19b— Și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia pusă în dragoste […] să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.
Mat. 16:18— Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.
Efes. 2:21-22— În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.
1 Cor. 12:27— Voi sunteți trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele lui.
1 Cor. 12:12-13, 23-27
Să ne rugăm ca sfinții să trăiască viața creștină și viața de biserică conform aspectelor practice cu privire la omogenizare, să avem omogenizarea tuturor membrelor individuale ale Trupului lui Cristos, a tuturor bisericilor din anumite districte, a tuturor lucrătorilor și a tuturor prezbiterilor prin părtășie și făcând totul prin cruce și prin intermediul Duhului ca să-L împărțim pe Cristos pentru Trup, cu scopul de a fi realitatea Trupului lui Cristos în recâștigarea Domnului (1 Cor. 12:12-13, 23-27).
1 Cor. 12:12-13— Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos. Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.
1 Cor. 12:23-27— Și părțile trupului care par vrednice de mai puțină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele lui.
Apoc. 8:1-8
Să ne rugăm pentru sfinți, ca ei să ofere rugăciuni la care Cristos, fiind un alt Înger, să adauge tămâie pentru ca de la tronul lui Dumnezeu focul judecății drepte să fie aruncat pe pământ ca să trateze cu păgânismul și cu fărădelegile (Apoc. 8:1-8).
Apoc. 8:1-8— Când a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. Și am văzut pe cei șapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu; și li s-au dat șapte trâmbițe. Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața altarului, cu o cădelniță de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinților. Apoi îngerul a luat cădelnița, a umplut-o din focul de pe altar și l-a aruncat pe pământ. Și s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere și un cutremur de pământ. Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe s-au pregătit să sune din ele. Îngerul dintâi a sunat din trâmbiță. Și a venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: și a treia parte a pământului a fost ars, și a treia parte din copaci au fost arși, și toată iarba verde a fost arsă. Al doilea înger a sunat din trâmbiță. Și ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare: și a treia parte din mare s-a făcut sânge.
Mat. 6:19-34
Să ne rugăm ca sfinții să nu fie anxioși cu privire la viața omenească din prezent, ci să caute mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa și să-L slujească doar pe Dumnezeu, fără să strângă comori pe pământ (Mat. 6:19-34).
Mat. 6:19-21— Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.
Mat. 6:24-25— Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt; nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea vă spun: nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea?
Mat. 6:31, 33— Nu vă îngrijorați dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” […] Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Mat. 6:1-6; Col. 3:3
Să ne rugăm ca toți sfinții, ca popor al împărăției, copii ai Tatălui ceresc, să aibă o viață spirituală care corespunde naturii misterioase, ascunse a vieții divine, să se roage la Tatăl lor ceresc în secret, experimentând o anumită savurare secretă a Tatălui și primind un anumit răspuns secret de la El (Mat. 6:1-6; Col. 3:3).
Mat. 6:1-6— Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.
Col. 3:3— Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
2 Pet. 1:5-11
Să ne rugăm ca sfinții să crească în viață spre maturitate, ca astfel să li se dea „din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Pet. 1:5-11).
2 Pet. 1:5-11— De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățat de vechile lui păcate. De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
2 Tim. 4:10; Fapte 2:40; Fil. 2:15
Rugați-vă ca toți sfinții, în special cei tineri și cei noi, să nu iubească epoca prezentă, ci să fie mântuiți din „mijlocul acestui neam ticălos” și să fie „copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care [strălucesc] ca niște lumini în lume” (2 Tim. 4:10; Fapte 2:40; Fil. 2:15).
2 Tim. 4:10— Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit și a plecat la Tesalonic. Crescens s-a dus în Galatia, Tit în Dalmatia.
Fapte 2:40— Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”
Fil. 2:15— Ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume.
Mat. 24:40-47; Apoc. 21:2; 19:7-9
Să ne rugăm ca sfinții să fie veghetori și prudenți și să experimenteze tot ceea ce este necesar pentru a fi „gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei” și să fie „cei chemați la ospățul nunții Mielului” (Mat. 24:40-47; Apoc. 21:2; 19:7-9).
Mat. 24:40-42— Atunci, din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat, și altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, și alta va fi lăsată. Vegheați, dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru.
Mat. 24:45-47— Care este deci robul credincios și înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
Apoc. 21:2— Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Apoc. 19:7, 9— Să ne bucurăm, să ne înveselim și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit. […] Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”
1 Tim. 1:3-4; Gal. 2:20; Fil. 1:21a; Ioan 21:15-17; 1 Cor. 12:24; Col. 3:10-11
Să ne rugăm ca recâștigarea Domnului să experimenteze o nouă trezire, o trezire care nu s-a mai întâmplat niciodată în istorie, care va fi rezultatul practicării cu succes de către noi a vârfului înalt al revelației economiei lui Dumnezeu, inclusiv trăirea de om-Dumnezeu, păstorirea universală și omogenizarea pentru realitatea Trupului lui Cristos și a singurului om nou (1 Tim. 1:3-4; Gal. 2:20; Fil. 1:21a; Ioan 21:15-17; 1 Cor. 12:24; Col. 3:10-11).
1 Tim. 1:3-4— După cum te-am rugat, la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să poruncești unora să nu învețe pe alții altă învățătură. Și să nu se țină de basme și de înșirări de neamuri fără sfârșit, care dau naștere mai mult la certuri de vorbe decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credință, așa fac și acum.
Gal. 2:20— Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Fil. 1:21a— Căci pentru mine a trăi este Cristos.
Ioan 21:15-17— După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei.” I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oițele Mele.” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele!”
1 Cor. 12:24— Pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste.
Col. 3:10-11— Și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți.
Să perseverăm în rugăciune.